Noaptea reuseste sa scoata ce e mai bun din mine. Intodeauna mi-o imaginez petrecuta cu o frumoasa femeie , imbracata avangardist. O noapte in  care eu ma indragostesc de farmecul , de exoticul ei si ma vad pierdut in abundeta parului , mirosind viata. Asa cum e ea , mai murdara , mai cu sange , mai cu cioburi. Dar foarte vie. Sunt macar in parul acesta. Ma vad petrecand ore in sir acolo , numarand firele infinite de par si incercand sa gasesc iesirea. Norocul meu este ca in acest timp , ea vorbeste despre moda , iar eu ma pot ghida dupa voce. Iar cand reusesc sa ies , ea imi zambeste si imi spune ca pierdem noptile aiurea. Am putea sa ne plimbam , la brat , sau sa mergem sa mancam ceva , sa bem ,sa iesim la cumparaturi , ea sa vada o haina prea frumoasa pentru bugetul nostru eu sa ii spun ca nici in ruptul capului nu o vom cumpara. Ea sa se supere , sa imi stearga o fata de insensibila toata ziua iar eu sa imi bag picioarele in societatea noastra. Ca bla bla , nu ajung banii suntem prost platiti si alte chestii de genul. Sau am putea sa ne retragem acasa la unul dintre noi si sa ne iubim. Sa facem un copil sau doi sa ii privim cum cresc si sa fie lumina ochilor nostri. Dar nu , noi preferam sa stam pe treptele astea si sa ne amuzam de cat de mult imi ia mie sa ies din parul ei. La partea cu iubitul nu renuntam , dar ne protejam. Radem in hohote de copilul jumatate avangardist , jumatate scriitor ce ar putea sa iasa. Apoi ne privim in ochi si admiram aburul cum ne iese din gura. Si ne gandim sa il oprim si ne sarutam. Dupa ne bagam castile in urechi , una mie , una ei , si ascultam niste jazz cu subiect love in care unul canta despre toate femeile pe care le-a avut. Si ca in orice piesa buna , recunoaste ca doar una e speciala. Ne luam de mana si dansam putin pe trepte. Dar sunt neindemanatic si o calc pe picioare. Da , pe ambele.. Ea se opreste si ma mai saruta o data. Ca sa nu observ genunchiul ei ce vine cu o oarecare viteza spre centrul picioarelor mele. Iar imaginea urmatoare e cu mine plangand si amuzandu-ma in acelasi timp. Ea , intr-un fel , isi cere scuze , pentru ce a facut dar nu pot sa nu ii observ zambetul de satisfctie din coltul gurii. Eu , intr-un fel , imi cer scuze , o sarut inca o data. Dar doar pentru a nu observa mana mea indreptandu-se spre sanul stang. Iar imaginea urmatoare , e cu ea , plangand si amuzandu-se in acelasi timp. Eu o botez Cecilia iar ea e multumita. Suntem amandoi multumiti , iar noaptea e inca tanara. Mai tanara decat Cecilia. Ai putea spune ca e minora. Incercam sa devenim normali si incepem sa ne plimbam pe faleza. Marea ne vorbeste , dar noii nu o bagam in seama. Doar eu ii fac cu ochiul pe ascuns , ca sa inteleaga ca in seara asta , am treaba. Ea , ii zambeste pe ascuns , facand-o sa inteleaga ca tot la cel de acasa se va duce. Eu eram doar un oaspete sau ceva asemanator. Un print al noptii , o nebunie si o desfatare a ei in acelasi timp. Dar eram  multumiti. Nu trebuia niciunul dintre noi sa detina putere. Sa fie sef sau sclav sau orice altceva.  Asta e dragostea. Dar aia pe care eu mi-o imaginez in noapte.
Toata acestea mi se pareau destul de simple , in comparatie cu momentul in care se daruia in pat. Era o intreaga arta. Trupul ei se contura perfect in smoala aia de intuneric. Ii puteam vedea formele exclusiviste aruncate pe toti peretii din jurul nostru. Si cea mai de pret senzatie este cand te invita la arta. Te trage de cravata si te aseaza frumos deasupra ei . Deasupra viselor , deasupra dorintelor ce le-a hranit o viata intreaga. Te aseaza exagerat de bine ,deasupra tuturor amintirilor ,deasupra tututor barbatilor dinaintea ta. Iar tie nu iti pasa de ce a fost candva pentru ca nu te poti opri din a te regasi in acele momente. Si incepi sa o saruti si sa ii simti aceea senzatie pe care pielea ta rece o lasa pe pielea ei calda. Ii suspectezi sanii de prea buna purtare si ii apuci in maini pentru a le simti forma mica si rotunda.  Ea isi iridica abdomenul  iar spatele formeaza o perfecta bolta. Mai perfecta decat cea cereasca. Tu te rogi un pic la ea , ceri iertare pentru pacatele tale si visezi in continuare.
Nu o dezbraci complet , caci iti place imaginea sanilor ei iesind doar putin din camasa. E ca un punct situat intre liniste si galagie. E ca o scena de divort , dar fara partaj. E ca o bucurie a multimii la o decapitare dar si o frica la vazul capului invartindu-se pe jos. Ea iti ofera sentimentul de a fi puternic, iar tu ii oferi iluzia de a fi unica. Tie iti e dor de gustul coapselor si te trezesti infruptandu-te in liniste de acolo. E lumea ta.  Caldura din camera le face umede si moi. Aproape ca poti modela universuri din pielea ei usoara si intinsa. Si in ele vor trai altii si vor intalni femei ca a ta si o vor iubi in aceeasi noapte. Te impiedici de picioarele ei mici si slabe. Firave ca o prima zi de gradinita. Afli ca degete lor sunt reci si le iei in palme. Sufli cateva secunde la rand si le incalzesti. Le saruti si pleci mai departe. Ea se uita la tine si ii pare rau ca nu te-a gasit mai devreme. Acum e mult prea prinsa in alegerile facute. isi recunoaste vina si iti saruta pleoapele. Lasi degetul sa ii acopere buzele si cu o palma apesi incet pe frunte. Las-o sa adoarma in lumea ei.
 Iti pui obrazul drept pe intimitatea ascunsa de dantela albastra. Ii auzi vocile tututor celor ce au mai fost si au utiat sa isi la revedere. Iti ceri scuze in numele lor si iti iei la revedere .