Cu cat se apropie , cu atat conturul fetei imi devine mai clar. E perfect echilibrat , deasupra cerului. Si atat de lucios , incat , poti vedea reflexia stelelor. Atat de lucios , incat le vezi si pe alea mici si retrase. E ca un fel de sticla . Neagra. Cand zambeste , iau nastere diamante. Si din ele , miresele lumii , isi fac inele. Si se prefac fericite. Buzele ei , destul de mari , lasa aburul sa iasa , incet , incet. Atat de incet si de putin , de parca nici nu ar respira. De parca tot corpul ei ar sta pe loc. Femeia aceasta nici nu vrea sa existe pentru cineva. As putea sa o iubesc toata noaptea. Sa iubesc ceva ce nu exista pentru nimeni. Doar al meu , intr-un secret nocturn.