Frig. Ninge sau nu ninge ?

   Cineva imi spunea , odata , ca frumusetea este ca o eleganta glaciala. Inalta , rece. O femeie care iti aduce fiori , cand trece pe langa tine. Cu un chip alb , impecabil. Ca zapada arctica. O femeie ce aduce ninsoare la exterior. Cu ochi de sticla , albastri , in care poti vedea oceanul inotand printre aisberguri. Cu ochi in care doar Titanicul se poate scufunda. Cu oochi care privesc cu calm , peste munti si vai. Cu maini fine si slabe. Cu care se construiesc oameni de zapada. Mi-aminteam de toate femeile care aduceau Nordul in sufletele marinarilor inghetati. Erau ca niste idealuri de care nu mai poti scapa. Imbracate toate in blana de animal. Cu par negru , ca de abanos. Cu fire de radacini subtiri , cu miros de pamant imbatranit. In care cresc doar ierburi marunte de tundra. Si de unde cerbii isi culeg viata. Si se regenereaza in generatii de generatii.