Uite ce femeie ai in fata !

 „Oglindă, oglinjoară, uite ce femeie ai în față !” zise Ana dansând pe măsuța de cafea. Își amintea de vremurile trecute și le compară cu cele prezente. Avea în dotare și o riglă pentru o ușurință și eficacitate în această practică. Mai dădea dintr-o coapsă, mai ieșea o amintire. Mai dădea dintr-un sân, mai scotocea o măsurătoare. Își pipăie cu atenție interiorul până când devine precipitat ca o dimineață de toamnă. Își aruncă degetele toate și le spală ca pe o rufă la marginea unui rău. Vocalele ce ies din gura ei se prăpădesc în chipul oglindit ce zâmbește, ca o anorexică în fața morții.  Se zbate, se întoarce, dansează, zâmbește și țipă când falangele proximale ajung la gura intimității. Își scoate mâna și constată șiroaiele de zeamă hormonală ce se lungesc pe covorul floral pictat cu arămiu. „Sub mine zace o baltă, în care înoată pești și sirene.” – gândește Ana.  Fanteziile ei solitare se lungesc în noapte. Până spre dimineață, Ana gustă cu atenție din lichidul propriu și îl întinde ca într-o pictură suprarealistă pe buzele ei uscate și roșii, ca doua măceșe căzute pe pământ.