Îmi îndoi genunchiul și îi așez atent abdomenul rece pe el. Ridic fusta albastră cu motive de lalele galbene și îi ating chiloțeii mici și albi în dantelă. Acest pastel mă excită, așa cum pictorul tremură când pune mână pe o pensulă veche și îndemânatica. Masez atent cu palmele mele grele fundul, îngrijindu-i bucile de formă bombată și convergentă. Le strâng în puterea mâinilor și mi se pare că această carne, mai are puțin și pufnește prin falange. O simt pe Ana în toată firea corpului meu. E umedă ca o sauna în care bogați bătrâni parlamentari își petrec după-amiezile. Las tăcerea ancestrală să cadă pe cameră și la momentul potrivit îi plesnesc fundul, scoțând din el vibrații joase auzite doar de noi. Ea își începe un scenariu în care se împotrivește sau se răzgândește. Pe ici, pe colo câte o dorință de a se ridica. Eu îi suflu-n lumânările de pe tort și o apăs pe vertebre pentru a-i menține, în continuare, poziția de femeie ce admirabil merită iubită. Îi apuc dantela și o trag în jos, descoperind pe parcurs laturile labiilor, așa cum un copil, în dimineața de Crăciun, desface panglica ultimului cadou. Ea îmi dezvăluie, încet și pueril, cu mâinile, prefăcuta dorință de a termina totul, încercând, cu fără prea mult chin o ridicare a ambalajului de bumbac. O mușc de fese și o suprim, din nou. Se lasă pradă ori jertfă. Corpul ei devine atât de ușor, încât simplele expirații ale noastre o pot duce departe. Se retrage în spațiul ei intim și începe să își muște buza de jos, aproape de sânge, de carne lichidă. Îi duc degetele la gură unde începe un adevărat ritual de preludiu. Le adaugă în cavitatea ei bucală, atât de adânc, încât pot de mână cu omulețul și pot sta la cioace cu acesta până se lasă seara. O mână se zbate între incisivi și canini, purtată de saliva Anei, asemenea unui buștean masiv pe un fluviu amazonian, în timp ce cealaltă îi explorează interiorul, îl capturează și mi-l dedică. Eu, acest Columb al labiilor sale, mă înfrupt din zemosul spațiu al extravaganței feminine. Și mușc..și mușc !