În orice caz, frunzele arată perfect pe pământ !

Clișeu de carte. Era o zi perfectă de toamnă. Din aia, în care se adună în parcuri, foști iubitori de vară și viitori îndrăgostiți de iarnă. O parte spun că e ultimul gust de căldură, o parte spun că e prima mușcătura din plăcintă iernii. În concluzie , frunzele arată perfect pe pământ ! Căci copacii se dezbrăca atât de frumos în perioada aia a anului, iar tu nu poți decât admira. Cam așa cum faci cu o femeie, când își dă jos hainele. Admiri , admiri și iar admiri ! Ce spun eu , cam cum admiri o femeie atunci când ajunge acasă. Deschide ușa și te salută.  Tu saluți și stai băiat cuminte pe un scaun din bucătărie cu vedere perfectă spre hol și ușă. Și admiri ! cum se apleacă încep și scoate pantoful stâng și îl aruncă pe gresie. Aproape alunecă pe gresia udă și începe să râdă. Își revine imediat și se așează pe suportul de dulap că să îl scoată și pe cel drept. Își dă părul din ochi și își așează geaca în cui. Te privește cu căldură , căci nu contează de cât timp sunteți , ea tot te iubește. Și tu la fel. De aceea te duci după ea în dormitor și o privești cum își scoate ciorapii și cum își masează tălpile. Pare obosită și ești fericit că nu e din cauza ta. Își suflă în palme în timp ce te privește de sus. Îți mulțumește, îți sărută un obraz și te întreabă dacă vrei cumva cafea. Afirmi și o privești cum se duce lent spre hol și cum își mișcă picioarele mici printre plăcile de gresie…ori marmură. Încă nu știi ce sunt, căci niciodată nu ai știut care este diferența. Ajunge în bucătărie, dă drumul la aragaz, pune cafeaua, se așează pe scaun și aprinde o țigară. Fumul își croiește drum prin buzele-i cărnoase și lichide, ca două miezuri de piersică unse cu miere, și face simboluri, oarecum puerile, în jurul ochilor ei. Ai putea desena o hartă, ai putea construi un turn, ai putea demola un pod cu inscripțiile de pe pielea ei.  Două alunițe mici din stânga gurii în formă de semilună arată începutul universului. Un semn din copilărie pe obrazul drept arată vulnerabilitatea umană. Mici linii de riduri la finalul de contur al ochilor arată influența timpului. Se ridică și va pune cafea în căni. Cafeaua curge, frumusețea curge. Odată cu ele și tu. Mai fumează, mai trec secundele. Mai privești, mai trec anii. Și te gândești că admiri construcția Anei, cam cum admiri copacii ce se dezbracă toamna. În orice caz, frunzele arată perfect pe pământ !