Un pic despre dureri de cap, un pic despre scriitori, oleaca despre zen si ceva morti pe strada.

In dimineata asta, m-am trezit la 6. Si dupa am adormit si am fost trezit la 6.30. Am adormit iar, dar m-am trezit, singurel, incet-incet, zece minute mai tarziu. Aveam, asa, ambiguu, o durere generalizata de cap, care se datora mai multor lucruri. Unu: m-am culcat ca boul la 4.30. Eu, defapt, nu am vrut sa mai dorm. Am vrut sa fac ca nebunii o noapte alba, dar nu m-a lasat constiinta. Bai, deci constiinta asta e mai ceva ca o sotie. Cand am nevoie de ea, stiti voi, chestii importante, existentiale, e plecata sa se pise. Cand nu am nevoie de ajutorul ei, se arunca de doua ori in cap, isi baga un tampon ca e pe ciclu si face pe-a nebuna. Ori plange. Dar asta, pentru alte capitole. Doi: mi-am futut ceasul biologic Trei: (pe langa subiect) imi place ploaia . Sper ca sentimentul e reciproc.
Sa stiti si voi ca scriitorii, mai mult se prostesc. Nu e lumea lor chiar asa de fututa. Ca sunt unii care scriu despre cat de mult le-a luat sa scrie o carte, in timp ce scriu o carte. Ca dimineata au o durere generalizata de cap si iti enumera niste puncte acolo, de parca tu altceva mai bun nu ai de facut, asa ca stai si citesti interesat motivele. Ca lor le place sa iasa in parc si sa citeasca, dar ar da orice pentru o bauta.
Avertisment: Daca esti cu prietenii tai la o bauta, nu sparge sticlele. Lumea se panicheaza. Asa am patit eu odata, jur. Am spart o sticla, m-am taiat ca idiotul la mana, dupa care am fost obligat sa parasesc grupul. A doua zi lumea spunea ca am inceput sa sparg STICLE si sa o ard aiurea. Eu, pur si simplu, purtam o discutie contradictorie cu patroana barului. Ea voia sa plecam ca sa inchida, eu voiam sa nu faca asta. Defapt, o obligam. Dar cui ii mai pasa ? Ne-am simtit bine.
Deci, mare atentie cu cine beti, cat beti si unde beti.
Si mai am unul. Daca va vedeti fosta pe acolo, in timp ce voi sunteti imbibatiin bere si vin, nu va duceti sa ii spuneti cat de mult ati iubit-o. S-ar putea sa va creada. Am sa va povestesc eu cum sta treaba asta ceva mai incolo.
Mama, sunt mai ceva ca Doctor Oz. Numai sfaturi pe mine. Ionele, da-mi o palma sa ma trezesc ca nu imi sa cred ce se intampla. Cred ca delirez, defribilez si denaturez, la un loc. Ca intr-o alta dimineata, cand m-am trezit ( logic ) si am iesit afara sa fumez o tigara. Am luat o cafea si ma uitam eu cum sta soarele pe cer. Cum bate lumina in flori. Eram poetic, ma intelegi ? Atat de poetic, incat, uitasem sa imi iau ceva pantaloni pe mine. mi-am dat seama dupa cum se uita vecina ciudat la mine. Eu credeam, ca o inspira poezia mea, ca ma apucasem cu glas sa recit ceva despre momentul asta. As fi putut sa o scuip intre ochi pentru confuzia ce mi-a fost data sa o aflu mai tarziu dar eu sunt un vecin model. Fotomodel. Ne-am uitat unul in ochii altuia vreo 2-3 minute. In tot acest timp, eu mi-am dat seama ca nu am pantaloni si ea a inteles ca nu am de gand sa fac vreo ceva in legatura cu treaba asta. Ea a plecat, eu mi-am continuat activitatea. Am mangaiat putin si cainele. Bai, deci eram extaziat in momentele alea. Eram tot numai zen si namaste si treburi din alea. Mai tarziu mi s-a futut momentul, dar am iertat, ca eu sunt un om care iarta mult. Cainele s-a ridicat in doua labe. Era si el tot numai zen. Parca zicea , neata stapane, ma bucur cate vad si treburi din alea ce zic cainii. E tot un ghemotoc de par alb, ca parul de la coaie a lui bunicu. totusi, nu la fel de cret. E al meu de multi ani. Cainele, nu parul lui bunicu’ ( simteam nevoia sa specific ). L-am luat eu de la o fosta cand eram tot numai dragoste si virginitate. Ea avea unul asemanator. Ce mistocarie era cand ieseam toti patru la plimbare, bai Ionele. Toata lumea se uita si intorcea capul. Simultan.
Eu nu prea stiam asta la inceput dar mi-a spus cainele o data cand ne duceam spre casa. Dupa am vrut sa vad daca e pe bune sau mananca cacat. Era pe bune, cainele nu mintea. Dar tot cacat mananca in continuare, ca e caine si pana mea, lor le place treaba asta.
Dupa ce am fost eu una cu cainele meu, m-am usurat langa un copac. Asa se intampla cand iubesti prea mult cainii. Mi-am mai aprins o tigara, sa imi termin cu ea restul de cafea si m-am dus spre strada. Eu stau la casa si e prea smecher sa stai la casa. Ai mai multe sanse sa supravietuiesti in caz de cutremure si alte dezastre naturale. Cand am ajuns langa garduletul meu, aproape ca mi-a stat inima in loc. Deci, aveam un mort in fata mea. Si pe langa el rude de-ale sale care il boceau. La 10 metri de fata casei mele . Si doua masini de politie. Si criminalisti. Si caini. Doamne, dar cu ce ti-am gresit eu oare ? Se trezeste omul, bea o cafea, se scarpina in fund, vrea sa fie poetic cu natura si gaseste un mort in fata casei sale, cu neamuri cu tot. Acum eu cum ar fi trebuit sa reactionez? Il stiam pe decedat, era vecin de-al meu. Sa ma duc sa imi prezint condoleantele, nu puteam. Eram in chiloti, ce dracu ?! M-am gandit sa ma retrag in casa si sa dorm. Am incercat sa fac asta dar nu prea imi iesea chestia pentru ca auzeam vocile neamurilor indoliate. Se tot intrebau de ce a murit, de ce a plecat pe lumea cealalta, de ce le-a lasat singure pe lumea asta. Imi venea sa imi iau pantalonii pe mine ( ce nebunie ) si sa ma duc sa ii spun alora cum sta treaba. Pai, pula mea, avea vreo 80 de ani, dintre care 60 erau marcati de consumul excesiv de alcool. Ce tot te prefaci surprinsa ca nu stii de ce a murit. A baut prea mult, a adormit in timp ce mergea si a facut contact un pic cu asfaltu. A plecat pe lumea cealalta, pentru ca asa fac oamenii dupa ce dau ortu popii. Dar la cum il stim cu totii pe raposat, cel mai sigur s-a ratacit printr-o crasma metafizica si v-a lasat singure pentru ca asta va doreati. Simplu. Util. Doctor Oz.