Gabriel are un suflet mare

Gabriel se aseaza la birou, isi fixeaza marimea fontului si se crede scriitor. Se uita la Gabriela, lungita pe pat, intr-o forma pusa cu rigla. Cand Gabriela se va trezi, el va avea cu ce sa o multumeasca. Gabriel se gandeste la o poezie, la o nuvela poate. Ceva fain sa ii iasa din capusorul ala mic si roscat, invelit in barba de mascul vanator-culegator. Isi pune niste piese vechi si uzate, ca poate-poate, ii trece ceva prin imaginatie. Gabriel, ieri, se certase cu o vecina, ca a lasat pe holul blocului un castron cu bors stricat. Era atat de stricat, incat avea ciupercute inflorite pe margini. El e baiat bun, se gandea la cainele vecinei. Cainele vecinei e un fitos si l-a dat in primire pe Gabriel. Tanti Violeta, asa o chema pe vecina, se duse la usa lui Gabriel si a Gabrielei si incepuse sa se lamenteze pe motive de sanatate. Facea legaturi intre borsul stricat, Turel ( cainele lu’ Tanti Violeta ) si persoana dumneaiei. Se exprima, in ciuda problemei de a stopa fluidele bucale, intr-un mod logic si rational. Tanti Violeta se operase acum 2 luni de amigdalita sau ceva de genul, iar acum, cavitatea ei bucala, excreta un volum de saliva mult ridicat peste cota normala. Avea langa pat o galeata, in care arunca excesul. Turel, cainele fitos, nu era fan al borsului stricat, dar dimineata avea el un tabiet, asa. Se servea cu meticulozitate din galeata stapanei. Daca il vedeai pe holul blocului si il mangaiai, iti oferea la schimb, putin din excesul lu’ Tanti Violeta. Gabriel a patit acelasi lucru. De aici ideea cu borsul. Gabriel credea ca Turelica era otravit, incet-incet, cu saliva. Dar Tanti Violeta i-a explicat ca nu e bine ce a facut. Gabriel, in urma concluziilor rationale a vecinei sale, si-a cerut scuze si a promis ca nu va mai face. Dupa s-a dus si a aruncat borsul in veceu. Avea o oala intreaga pregatita pentru jigodia aia. Gabriela a inceput sa planga si spunea ca nu e bun de nimic. Dar Gabriel era baiat bun si avea un suflet mare. O luase pe Gabriela acum 3 ani de pe strada. In toti acesti ani, Gabriel nu a tipat niciodata la ea. Ea a tipat de nenumarate ori. Dar el avea un suflet mare si nu avea ce face. Se conforma pe zi ce trece cu situatia din garsoniera. Cand Gabriela tipa, el ii facea o cafea si ii cumpara doua tampoane. Si asa trecea ziua. Maine se gandea el la altceva. De sarbatori a dus-o la un restaurant, ultra-mega-smecher. Cel mai fain restaurant din cartierul lor. Timp de 3 luni, Gabriel, zi-de-zi, a strans bani la ciorap. Avea bursa de student, ii mai trimitea ma’sa din cand in cand niste bani si mai scotea si ceva de la un fast-food. Reduse si numarul de tigari, ca sa aiba destui bani pentru Gabriela. Asa sta treaba cand ai un suflet mare. Strangi bani, reduci tigarile si cumperi tampoane. Cand a venit ziua cea mare, Gabriel a cumparat dimineata trei garoafe, doua rosii si una alba. Aia alba era mai mare si tot ansamblul arata ca o pula fantomatica slujita de doua coaie cu exces de sange. Dar el era fericit. Asa sunt oamenii cu suflet mare. Mergea leganat pe strada si se uita la oameni. Inca incerca sa isi gaseasca inspiratia. Si-a luat o doza de Fanta si a baut-o dintr-o inghititura. A ragait cu bule si a intrat in parc. Parcul era pentru el o extravaganta scriitoriceasca, un cliseu. „Aici vin toti poetii si scriitorii” isi spunea Gabriel adesea. Se aseaza pe o banca si isi deschide carnetelul. Asteapta doua minute, cinci minute…jumatate de ora. Nimic nu ii venea in minte lui Gabriel. In toata acest timp, reusise sa deseneze o femeie cu o tzatza. Cealalta, se amuza el, fusese inlaturata datorita cancerului. Isi aduse aminte de Gabriela si pleca rapid spre casa. Pe drum, se tot gandea la femeia desenata. O numise Tanti Violeta. Ii parea rau de acea femeie, asa ca deschise carnetelul si ii facuse unica tzatza, excesiv de mare. Asa, ea, nu va fi niciodata in dezavantaj. Asa fac oamenii buni la suflet. Strang bani, cumpara tampoane si deseneaza o tzatza mai mare.