Cecilia – in lipsa unui titlu inteligent care sa arate exact ce pana mea am vrut sa scriu aici

 

Până când terminasem, vreo două trei lumi se creaseră. Cel mai probabil, erau deja populate cu băștinași și animale. Devenisem ceva, în cele câteva ceasuri petrecute în camera aia îngustă de cămin. Aproape mă speriasem. Toată viața am încercat să plutesc deasupra lucrurilor, să mă piș pe ideologii, să contracarez orice atașament și să privesc retardic cum timpul trece prin mine, prin oameni, prin case și orașe. Purtam mereu un stindard de nimic, veneam de nicăieri și mă îndreptam mereu înainte. Sau măcar așa speram. Joke on me !
Am deschis repede bloguletul să postez căcaturile astea. Așa mă lovise pe mine inspirația. Așa mă mai lovește ea din când în când. Mare nenorocire ! Când mă inspiră, vine de undeva de prin pântece, sau dintr-un coi supraîncărcat. Nu sunt foarte sigur. Man, am un program genetic fucked up.

Am râs un pic de mine. Am deschis geamul și m-am apucat de fumat. Ea dormea încet, pe niște frunze uscate de existență umană ipocrită și denaturată. Lumina îi acoperea corpul gol și parcă vedeai cum porii pielii se deschid, în liniște, ca o floare vândută în piață. Mi-am pus urechea pe abdomenul ei și auzeam cum trosnesc porii. Înfloreau și trosneau, ca o primăvară. E frumos să stai și să vezi ce văd eu. Băi, dar toată ziua să faci asta. Să te pui într-un cot, să te ștergi la gură în caz de ești amator și să îți dilați ochii la aceea compoziție. Să te ții și să refuzi mersul la baie, ca să nu pierzi nimic. Vreo mișcare de mână, vreun clipit de pleoapă sau vreun tremur de buză. Să nu mănânci cu zilele, să nu bei, să nu faci nimic altceva decât să privești. Nici măcar să nu gândești.                                                       Cum te cheamă ? Nu mi-a răspuns nimeni. Am numit-o Cecilia și toată lumea a fost ok cu treaba asta. Draga mea Cecilia, astăzi va fi prima ta zi din viață. Ea tace și se mișcă lent, de parcă întregile lumi nu au existat vreodată. Dimensiuni, din părți. Comete, din părți. Galaxii, din părți. Dumnezeu, din părți. Eu, din părți. E doar Cecilia care tace, se mișcă lent și trage pătura deasupra sânilor, acoperindu-mi muzele. Chicotește, se întoarce cu fundul la mine și adoarme.
Băi, eu o să mă căsătoresc cu tine. Știi asta ? Toate femeile au plecat din viața mea. Băi, deci, una n-a mai rămas. Mi-au futut sistemul, au ieșit cu bocancii din locul în care boul de mine le adăpostise și m-au pizdit. Dar tu, tu draga mea Cecilia, îmi arăți fundul și rămâi. Man, chestia asta mă sperie. Dacă drumul meu se oprește aici, într-o cameră de cămin, alături de Cecilia ? Gata, over, totu’ . Dacă o iau și ne căsătorim la bunica’mea la țara și facem trei copii. Doi băieți și o fată. Fata mai mică cu doi ani decât băieții. Așa, când eu nu voi mai fi, ei vor putea să-i rupă muia de asfalt lu’ ăla care o va răni. Îmi cumpăr și un teren, o vie ceva. O îngrijesc, mă retrag. Merg cu soția la pădure în fiecare zi, îi fac ceai când e bolnavă și îi citesc romane de Bukowski, seara, înainte de culcare.

Cecilia, ce dracu mi-ai făcut fată ? Să mor eu dacă nu mi se fute viața în fața ochilor. Iar tu dormi și nu spui nimic. Pătura se ridică și coboară, în ritmul respirației sale. Camera se întinde și se îngustă. Cred că am auzit și vreo câteva uși deschizându-se și închizându-se. Man, tot universul se bulbuca când Cecilia inspira și expira. Saturn se lua cu Jupiter la harță și își trăgeau câte un cap în gură când Cecilia inspira și expira.

În tot timpul acesta, eu priveam pe geam. Bărbați în costume, femei în fuste. Copile de grădiniță, în bluze transparente, susținute de sâni necopți și picioare fragede. Flăcăi de grădiniță, în blugi mulați, boxeri imitație Beckam și ochelari chinezești. Mașini în linie ,taxiuri cu povești și câini vagabonzi lipiți la cur. Așa e când fuți under pressure. Toți oamenii ăia existau pentru mine. Îi vedeam cum aleargă, cum cad, cum plâng, cum își iau bătaie. În fața ochilor mei. Toată intimitatea lor era acum a mea. A unui străin ce vine și pleacă, un străin care nu există pentru nimeni. Sau care nu exista pentru nimeni, până mai ieri.
Termin treaba asta, căci sunt scârbit. Oamenii, în general, sunt scârboși. O să adorm lângă Cecilia. Ea e singura care știe că exist, că respir, că mănânc mult și că mă cac doar fumând. Să fii primul bărbat din viața unei femei e cel mai tâmpit lucru cu putință. Toată viața, Cecilia va compara bărbații cu mine. Unu va fi mai bun, altul mai rău. Unu mai porc, altul mai puțin cretin. Când te gândești că tot universul ei se va învârti în jurul amintirilor cu tine, și că oricât de mult timp va trece, tu vei rămâne mereu boul care i-a futut viața, parcă te simți un pic invincibil. Man, femeile nu se nasc femei, ci devin, pe parcurs, datorită nouă. End of story !
Cât filosofam eu pe blog, mă gândeam la visele Ceciliei. Vor fi triste, vor fi cu mine, vor fi cu happy-ending, cu extratereștri sau cu threesome-uri ? Dracu știe ! Poate toate laolaltă. Tristă că am plecat, cu happy ending, because-because, își va găsi the one-ul și eu cu doi extratereștri într-un threesome. Absurd !
Dau pătură de pe ea și îi mângâi corpul. Mă pun lângă, o iau în brațe, o sărut pe ureche sii îi spun că eu sunt primul bărbat din viața ei, dar nu cred că pot duce toată treaba asta până la capăt. Va veni altul. Ea încuviințează dând din cap, mă săruta și rămânem așa, amândoi, în lumina zilei, câteva ceasuri întregi.
Bah, eu cred că am plâns înainte să adorm…

2 gânduri despre &8222;Cecilia – in lipsa unui titlu inteligent care sa arate exact ce pana mea am vrut sa scriu aici&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s