Dragoste si alte dezastre

Cu toții trebuie să realizăm că relațiile au multe, multe etape. Cele mai corect spuse sunt cele din filmul ” Love and other disasters”.
Fie că va vine să credeți sau nu, relațiile se măsoară cel mai bine prin pârțuri. Da, ați auzit bine, prin paaarturii. Cum așa ? Păi etapele unei relații sunt definite de acestea. De pârțuri, bășini, gazări sau cum vreți să le mai spuneți. Lăsăm scenariul filmului să ne lumineze :

„Etapă 1 este „conspirația tăcerii”
Aceasta este o perioadă fantezistă unde ambele părți se prefac că nu dețin deșeuri sau gaze corporale. Dar această iluzie este spartă imediat de rușinoasa întrebare ” Ooh, ai tras cumva un pârț? ” și de umila recunoaștere a adevărului.

Prima etapă face loc unei perioade de adevărată intimitate; o perioadă care îmi place să o numesc „luna de miere a pârțurilor” , unde ambele părți găsesc gazele sau ematiile celuilalt drept cel mai drăguț lucru din lume. Hă hă hă !

Dar desigur, nici o lună de miere nu rezistă o veșnicie și deci, ajungem în momentul critic al pârțurilor.  Fie pârțul își pierde din abilitatea de a rușina sau amuza, astfel devine dragoste adevărată, fie începe să enerveze și să dezguste, însemnând astfel, blocajul și sfârșitul relației ce odată era nemărginită. ”

Trebuie să iubești filmele astea hollywodiene. Am râs cam vreo 5 minute și cam de vreo 3 pârțuri așa, când am văzut faza asta. Doamne, ce oameni… o vorba am : ai incredere in terapeuti si psihanalisti. Stiu ei care-i treaba. Ia și linku dacă nu mă crezi :

 

Mare Scriitor – Mare Coios

E prea frig ca sa scriu ceva complex si frumos de citit. Asa ca o sa ma rezum la cacaturi. De fel ma rezum la asa ceva. Fie aici, pe wordpress ,fie in real-life, mi-e tot una. Acum cel putin am o scuza. Sau mai multe… Sunt incredibil de nervos si m-am lasat de fumat. Ar fi trebuit „m-am lasat de fumat si de aceea sunt incredibil de nervos”, nu ? Eh bine, nu. Sunt incr de nerv din unele motive, m-am lasat de fumat din altele. Ceva legat de o angina pectorala sau cu i se mai spune. As iesi acum pe strada si as fute un picior in cap la prima persoana pe care o intalnesc, in asa fel incat, din inertie, ea sa se intoarca cu ranza-n sus, cum s-ar spune. Ori sunt eu bolnav, ori vad peste tot numai strumfi realizati. Ma uit la ei, ma uit la mine…ma uit la mine, ma uit la ei. Uite asta..facultate. Uite asta…are o carte editata. Uite-l si pe asta…il vad prea superior ca sa imi dau seama cu ce lucru imi este. Numai eu stau si fut menta…bai, deci o fut…atat de grav este; si nu fac nimic, nu scriu mai nimic, nu ma gandesc la nici un fel de viitor, am un job de cacat din care scot bani prea putini si imi petrec ziua spermandu-mi mintea cu cele mai extraordinare scenarii – Mare scriitor , Mare Coios.
Deci, cum spune batranul bolnav de cancer pulmonar, sa imi aprind totusi o tigara….