Ii zambeam si eu, cu siguranta in acelasi stil si traversam pragul in interiorul apartamentului, intr-o alta lume, intr-un alt buncar al sigurantei mele existentiale. Eram un Dante ce sfida infernul si ma bucuram de voluptatile sale , ascunse in simplele si puerilele pijamale , de un bumbac intalnit la toate magazinele. In inceputurile mele, ma pierdeam in cateva secunde, in numaratul pisicilor, imprimate cu atentie si simetric pe picioare, pe posterior, pe abdomen si pe sani. Acum, insa, cunosteam numarul si nu ma mai initiam in ritualul transcendental al acestor dimineti.
Si in timp ce traversam pragul uitam toate supararile, viciile si dorintele mele ascunse. O sarutam incet si gustam din structura carnala si moale a buzelor ei. Erau atat de diferite , de umede si plina de viata dimineata, incat mi se parea ca sarut pe altcineva.      Aproape ca decadeam din punct de vedere moral, cu gandul ca poate, pentru putine momente in mintea mea, eram cu alta fata.
O apucam de posteriorul ascuns de pijamale si chiloti verzi in dantela, iar ea isi arunca picioarele in jurul bazinului meu, dand imaginea unui sarpe prietenos in defensiva. Gata sa atace oricand si sa nu mai lase nimic viu in trupul meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s