Sunt o haimana , nu vezi ce tenesi am ?

   Ana imi toarna niste cafea in cana. II privesc miscarea atent, poate din dorinta de a-i surprinde evolutia materna. Cotul ei stang se ridica si formeaza o bucla anatomica, cu putin deasupra umerilor. Din tricoul ei scurt la maneci , iese o jumatate de san. Alb ca morfina. Se lasa rezemat de marginea ciuntata a bumbacului si se contureaza perfect cu imprimeul de ” Hello Kitty ! ” din fata mea. Mi se pare ca respira. Mi se pare ca in bucatarioara asta de bloc suntem trei ce consumam molecule. Sau poate patru , doar ca celalalt doarme. Sta pitit inauntru, la caldura. M-as piti si eu un pic acolo. Cafeaua se rastoarna rece in cana cu „Cea mai buna prietena” si cu o inimioara in centru, iar eu ma uit in continuare la Ana. Rup o bucata de ziar , rubrica Horoscop , si arunc acolo niste tutun ramas de aseara. Fumezi scorpioni si sagetatori. Ana vrea si ea. Ii dau si ei. Termin si cafeaua, impartind-o cu ea. Intre timp, ii ascund sanul de privirele vecinilor ce aseaza rufe, in gradina din fata geamului nostru. In bucatarie se lasa un fum gros. In inima Anei aceeasi substanta. Stie ca o sa plec si nu se multumeste cu putin. Se ridica in picioarele alea mici si invelite de niste blugi scurti , cumparati de la magazinul unui italian, acum 5 luni. Un fel de cadou. Au o ruptura in partea dreapta si prezinta fermoar. Se dau repede jos. Ma ia de o mana si ma duce in dormitor. O iau de cealalta si o duc in baie. Intimitatea in intimitate.